Ma intreb cateodata ce meserie ar fi avut Eminescu daca ne-ar fi fost contemporan. Creative director, probabil? Copywriter? Sau un bautor de minti la Cafeneaua Scriitorilor, cot la cot cu multii poeti care nu isi mai gasesc urechi in care sa toarne licoarea dulce a lirismului in vremurile de acum. Cert e ca fiecare dintre noi, cei care incercam cel putin sa aducem un suflu nou in publicitatea mioritica, ar trebui sa reciteasca in anumite momente “Epigonii”. Si sa inteleaga acel resort critic si deopotriva revolutionar, impregnat de un curaj teribil la acea vreme, care l-a determinat pe Eminescu sa scrie acea poezie.
Revenind la prezent, post-ul de fata spera sa fie ultimul care trateaza recenta poveste in care sunt implicate Papaya advertising, sindicatul politistilor si RAC. Ce e Papaya? Un fruct exotic si o prezenta la fel de exotica pe piata noastra. De cativa ani creste si pe cernoziomul romanesc, aducand miasme de bine si idei proaspete si sincere in peisajul publicitar imbacsit deja de retete si meniuri care de care mai fumate. O mana de oameni care au reusit, in ciuda unui nomenclator restrans, dar cu un efort bine sustinut, sa creeze mai multe spoturi care ne-au staruit pe retina cred ca suficient de mult timp cat sa stim sa identificam un produs dintre o mie. La raft, la ghiseu sau pe strada. Pe langa produse de publicitate foarte inspirate pe care le puteti vedea pe larg accesand clipuri_agentii_de_publicitate_88.html , ultima creatie care le apartine este seria de spoturi la Cava d’Oro, un brandy romanesc care probabil va face deliciul consumatorilor din speluncile de la sate si nu numai, in aceeasi masura in care seria sus-amintita a facut deliciul publicitarilor de peste tot (indraznesc sa cred). In afara de mica inconsecventa data de faptul ca twist-ul acestor prime doua spoturi (se zvoneste ca va fi si un al treilea) e condimentat cu cateva boabe de franceza si francezi, pe cand numele Cava d’Oro suna cumva a italiana, ele sunt absolut (ma repet, dar asta e) delicioase. Bravo Tiderle & l’équipe!
Sa trecem la RAC. Simtim de ceva vreme ca advertising-ul de pe la noi, ca mai orice lucru caruia i se aplica o mana de diacritice si trei puncte dupa headline, devine tributar neaosului tipar de motricitate “un pas inainte si doi inapoi” insa mai simtim si ca mana lunga a legilor (de)ontologiei specifice domeniului se baga din ce in ce mai des in buzunarele nepotrivite. In cazul recent, ea s-a bagat in buzunarul plin de papaya. Unde s-au manjit rau de tot, pentru ca, din noroc porcesc, divina interventie sau buget restrans, planul de difuzare media a spotului pangarit de colaborationistii RAC si sindicatul sticletilor se terminase cu brio cu o zi inainte de interzicerea acestuia. TZEAPAAAAAAAAA! Punct ochit, punct nelovit. Mai mult de atat, sustinerea pe care RAC o astepta din partea GigaMegaTerraExtraSuperMulttemutului CNA, paraditeur officiel de spoturi, cu o lunga lista de vrajitoare arse in Salemdvertising-ul romanesc, nu a venit nicicum. Contrar, CNA a dat aviz pozitiv de difuzare spotului Cava d”Oro, lasandu-ne macar speranta ca avem o sansa-doua sa dam vreodata pe sticla ceva “unsafe” in safeuiala institutionalizata de pe-aici. Din nou, TZEAPAAAAAAAAA! CNA-ul, daca imi aduc bine aminte, a fost un organism dormant pentru ceva vreme, pana cand, la un moment dat acu’ cativa ani, s-a trezit din hibernare si a inceput sa dea la joalne cum si cui putea, de la televiziuni de intersectie gen OTV pana la mahari de festival gen Leo Burnett. Dupa cazne lungi, certuri cu spume si manuale de injuraturi scrise dupa autodictare, dupa replici neprimite la acuze grave cum ar fi cea de cenzura a libertatii de expresie si de circulatie a ideilor, dupa ce s-a mai dat la fund nitel dupa moartea lui Ralu Filip (Dumnezeu sa-l ierte), CNA are din ‘99 un baby brother. Un RAC. Vor face cele doua organe de control dribling, joc de glezne, pase si tandemuri strategice pe terenul advertisingului incat nimeni sa nu se prinda de unde a rasarit amenda / interdictia, sau publicitatea romaneasca a devenit din cale-afara de spurcata si grobiana si atenteaza pe zi ce trece la pervertirea morala a consumatorului? Un raspuns greu de dat, la o intrebare pe care probabil nu o vom pune niciodata cui trebuie. Cert e ca daca CNA-ul era omul cu “benoclul” care scruta necontenit sticla noastra cea de toate zilele, RAC-ul probabil ca se doreste a fi “lunetistul” publicitatii romanesti, supranumit si “de elita”, avand in vedere ca tintele sale sunt, din nefericire, unele dintre cele mai creative si bine facute spoturi. Mai nasol este ca la capataiul creativitatii noastre vegheaza o mana zdravana de clienti presarata pe alocuri cu cate un publicitar (pentru ca A-ul din RAC sa se justifice si el cumva). Aici vedeti si cine sunt staretii despre care vorbeam: team.php . Pe prima pagina a site-ului RAC troneaza un reminder. Dragalas, un post-it infipt intr-un panou imaginar, ne aminteste cum sa ne plangem de capra altuia atunci cand capra noastra crapa capul creativilor in patru. Poate ca RAC vine de drept de la Romanian Advertising Censors, lucru care i-ar situa astfel in tagma organizatiilor care chiar isi fac bine si cu zel treaba lor cotidiana, fara sa creeze “impresia” ca ar fi doar niste moftangii cusuti cu ata alba.
Sau poate ca distinsul membru RAC din partea PROTV nu si-a servit pauzele publicitare cu delicatesa Cava d’Oro (speculez, nestiind canalele de difuzare ale spotului cu pricina). Insa nici nu pot sa cred cred ca cineva ar lua o masura atat de “bad-4-business” daca spotul ar fi fost difuzat si pe canalul pe care-l reprezinta. Caci astfel am fi suedezi iar Romania ar fi membru permanent G8. Si cam atat as vrea sa spun despre cenzura si cenzuragii, lasadu-va pe Dvs. sa trageti concluziile care va sunt pe plac.
Sa dam o mica raita si pe la plangareti. Paratorii au fost cei de la SNPPC (Sindicatul National al Politistilor si Personalului Contractual), un sindicat respectabil, a carui prezenta in presa va las sa o descoperiti si singuri la presa_rom.html . Sa nu ii categorisim drept refractari, recalcitranti sau procesomani, dar sa ne raportam la starea de spirit a poporului nostru, completata si de mica celula etern beligeranta intrupata de noi, publicitarii. Stie oare vreunul din domnii politisti vreun banc cu ei insisi? Presupun ca da. Sunt ferm convins (si am si surse) ca o parte dintre ei chiar sunt suficienti de iluminati incat sa poata rade cu pofta la aceste bancuri. Un bun prieten de-al meu, politist din tata in fiu, a fost in studentie dealer-ul meu principal de bancuri cu politisti. Deci, in concluzie, starea romaneasca de spirit postuleaza faptul ca pana si politistii pot rade la bancuri cu politisti. Cuvantul “Taran”. Un substantiv comun, adus de catre mediile urbane spre peioratie. Cand zici taran zici necioplit. SI nu numai in romana, ci in mai toate tarile lumii asteia. Un termen dur, ce-i drept, dar pe deplin ilariant atunci cand e spus cu talc si sete de gluma de catre nimeni altii decat niste… tarani get-beget. Asta-i si poanta, stimati politisti. Stimati membri RAC. Stimati stigmatizanti. Ar trebui oare ca Ambasada Frantei sa interzica si al doilea spot Cava d’Oro pe motiv de xenofobie? Sau sa inregistram plangeri din parte Sindicatului Barmanilor de Pretutindeni si Nicaieri? Sau sa primim in inspectie WWF pentru a se convinge ca acel cal care da cu spatele e chiar un cal destept sau cel putin bine dresat? Sau sa ne uitam la adevarata natura a spotului si la umorul ce rezida in dialogul celor doi tarani “upgradati” care isi aduc un strop de stil in viata? Caci e nasol de tot daca la intrebarea “Ce esti?” putem sa raspundem doar cu “politist, doctor, art director sau yogin”. Si e si blasfemist, cata vreme Dumnezeu ne-a facut oameni. Ca o paralela la cele scrise pana acum: membrii RAC pot fi numiti racketzi?
>>>>>>>>:))
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
) >>>>>>>>


