Ciresica zilei de azi: publicitatea pe imobiliare.

Nu stiu altii cum sunt, insa eu imi simt spatiul vital invadat de aceste pleduri imprimate carora li se spune mesh-uri din partea clientilor/agentiilor care le savarsesc. Am ajuns sa ma inspaimant si sa ma simt sarac de tot atunci cand vad cu cata usurinta mi se comunica ca odata la doua luni castig de-abia un metru patrat de “development” in centrul capitalei. Centru care se muta de la campanie la campanie dupa bunul plac al creativilor care cardasesc intru crearea acestora. Ultima data centrul Capitalei se plimba agale intre Dristor si Titan. Poate ca l-ati vazut. Era mic, chel, purta o zanganea mare la gat si de la el ajungeai oriunde in doar 10 minute.

Prefixul “numai” e omniprezent. Atat in a desemna unicitatea proiectului cat si a pretului. E “un must have” al oricarei campanii pe imobiliare ca de, se vinde off-plan. Off plan, tradus freestyle, inseamna “da-l dracului de plan” desi se doreste tradus “pe hartie”. Adica. Se creeaza un plot (asa se numesc miristile pe care nu dadeai acum vreo zece ani doi bani si care erau intestate cu dejectii industrial/umane, case prapadite, desperados sau droghishti). Upgrade-ul de la miriste la plot va face ca acolo sa creasca o flora mirobolanta, menita sa teleporteze Bucurestiul la tropice: trandafiri, asmite, lalele, bullshitarele de Parma si cacarezi de Sicilia. Gunoaiele odinioara etajate pe aceste plot-uri asemeni unor geode ale civilizatiei ruralizate specifica locului s-au cristalizat in diamante, smaralde, rubine si tot soiul de oglinjoare de aburit aborigeni cu ele. Si asta doar e introducerea in tema. Sa o luam pe puncte.

1. Botezul. Numit de unii naming, de altii branding si de altii altora *****, numele la romani sunt in continua crestere in varietate, in functie de ce tzunami-uri cosmopolite ne scalda identitatea (sic) nationala. Asadar, dupa invazia Isaurelor, Ermenegildelor si uratelor pe nume Betty, dupa princiarele sufixuri “de la Valcea, Craiova, Sovata, Cernobal” sau “Minune”, “de Vito”, “Salam” si “Vijelie” care completeaza eroisme lingvistice gen “Addy, Sexxy, Supermana, Tractorina, Mercedessa, Hermiona si Aripoter”, a venit multasteptatul rand al fanteziilor publicitare. cum ar spune un amic de-al meu: “Fantezii de porc, cat ai zice peste”. Si publicitarii sunt pe target. Stiu romgleza (limbaj obtinut printr-o fuziune vie si totodata inerta intre engleza si romana, a carui ramura business poarta mai nou numele de “afacereza”) si boteaza in apa Dambovitei mai ceva ca Ioan Botezatorul la Iordan. Toate cele bune. Suntem nascuti poeti / creativi / genii. Ce mai, o parabola latina intr-o lume turco-slavo-ungro-finica. Un miraj cu barza, viezure si branza intre maladetzuri rusesti si nemtudomuri maghiare. Slava noua. Sa revenim insa la nazdravaniile epice care vor sta pe frontispiciile palatelor multietajate in care vom trai, iubi si eventual muri de acum inainte. In primul rand trebuie sa specific ca nu suntem impotriva aducerii de neologisme publicitare in limba romana. Lucrand in industrie, acest lucru poate fi chiar benefic. Dar sa incluzi in nomenclator mutanti ca “Obor Tower” (in categorie pot functiona probabil si sintagmele Talcioc Tower sau Aprozar Apartments), “Asmita Gardens” (needless to say, mie imi suna a injuratura, iar traditia horticola a romanilor nu cred ca include buna cunoastere a florilor numite asmite), “Eminescu View” (ca de-ar fi vazut bunul Eminescu cred ca se lasa de scris), “Octopus Garden” (O gradina plina cu tot soiul de oratanii, probabil. Caracatite incluse. Care de obicei cresc primavara in gradinile bucurestenilor, in caz ca nu stiati), “Mediteraneo-Voluntari” (pentru cei care nu au fost vreodata in Voluntari, feriti-va de briza puternica avand un inconfundabil iz mediteranean. Combinat cu izul de carne statuta din macelariile Halal din zona sau cu mirosul de martoage jilave ce cara fiaaaaare veeeeechi luuuu – aa – aa – m pret de-o viata de cal. Va va lovi in plex, cu siguranta). Si aici nu vreau sa ma refer doar la numele flagrant regurgitate si reciclate dupa ore de brainstorming perdant prezentate mai sus. Ci si la banalitatile specifice industriei (North, West, East, South, Central, Park, Sunset, Sunrise, Bull, Shit, etc.). Ci si la logotipurile de tip scorneala junioristica cu atac la fonturi-mocca.regie.ro. Ci si la sloganele naftalinicioase si borhotice (in Moldova, borhot este denumirea data compozitiei care sta la baza distilarii spirtoaselor. n.a.), client-oriented si fara pic de aplomb la audienta. E greu sa descrii in cateva randuri tot amalgamul de fantezii bezmetice tiparite si mediatizate din nefericire inca prea ieftin pe toate gardurile, insa trebuie de retinut urmatorul fenomen: investitia unei familii normale (care ajunge la un maximum de 1500 de euro pe luna venit cumulat si care va plati pana om incaleca pe-o sa la rambursarea unui credit ipotecar sau imobiliar) este tratata ca o virgulita de fecale intinsa pe faianta unei bai publice. Luata in deradere, jucata la cap cu maiestria condeielor publicitare si a pensulelor 3D cu miasme de Photoshop ieftin, trasa cu presul in pozitionari mincinoase cu alura de accesibil-mocca-la prima mana, terfelita in ad-uri asa zise de presa completate de brosuri extravagante cu embosari, UV-uri, argintari si o droaie de speciale, si apoi lasata sa imbatraneasca intr-un apartament construit cu intarziere, cu hibe, cu bani putini. RESPECT YOUR AUDIENCE. Intr-o era a comunicarii rapide si de masa, iertata fie-mi interventia, aceasta ar trebui sa constituie a 11-a porunca. Si totusi nu e.

2. Campania. Deja nu mai sunt multe de spus. Se ia un logo fandosit, scremut, lasciv si totodata flamboiant. Se aplica in dreapta jos. Pe o banda lata. Lata cat sa-ncapa enshpe alte logo-uri, enshpe descriptoare si un body text laudativo-latos. Se protapeste central o randare 3D. Apoi se fura copaci, oameni (preferabil business-like), copii de asemenea. Din eterna baza de imagini Google s.r.l. Se lipesc in Photoshop. Apoi se alege un brand icon. Dupa gust, el poate fi: o floare, o gravida, un fluture, un cacarez, etc. Se aplica cat mai mare undeva in zona de jos a imaginii 3D. Se da flatten si se joaca putin din curbe (Photoshoparii cunoaste). Se parasuteaza un headline deasupra. Categoria light smartness (trad. libera: Hi hi hi & ha x 3). Si se specifica intr-un tag distanta fata de centrul urbei. In conditii de laborator, fireste, sau cu un monopost pe-o strada goala si cu umiditate sau indice de frictiune in aer tinzand spre un zero ideal. Se da in tipar. Se declina pe brosura. Multe poze. Tone. Shutterstock, home made, Dreamstime, Fotolia, toate la cca 50-100 de euro). Apoi iese mesh-ul. Un ad de presa marit. Incepe faza 2. Se comunica pretul. De obicei, cel mai mic, pentru cel mai low apartament. Faza 3. Se face un teasing pe fata: “Am vandut 99.(9)% din apartamente. Grabeste-te!” Apoi moare. Si logo. Si naming. Si slogan. Si campanie. Si tot. Efemerul publicitatii imobiliare insa este aplicat unor produse care costa 2 salarii medii per metru patrat. Si totusi se numeste advertising.